Aşezat în zona Codrilor Moldovei, la o distanţă neînsemnată de Chişinău, comuna Pănăşeşti, cu oameni harnici şi gospodari, este atestată documentar încă în epoca domniei lui Alexandru cel Bun.

Se pare că primii locuitori ai localităţii Pănăşeşti au fost atraşi nu numai de bogăţiile naturale de aici – solul, apele, pădurile, păşunile, formele de relief comode pentru o viaţă de agricultor, dar şi de frumuseţea locului, priveliştea din jur bucurînd privirile tuturor generaţiilor de pănăşteni ce s-au perindat. La rîndu-i, această frumuseţe a naturii parcă a stimulat frumosul din chipurile, faptele, năzuinţele locuitorilor.

Pănăştenii şi-au plăsmuit istoria simplu, modest, cu sinceritatea şi pietatea pe care o poate avea doar un ţăran. Prin munca lor asiduă ei i-au adus renume satului natal.

Timp îndelungat, începînd cu prima atestare documentară (1448) satul Pănăşeşti s-a numit Voloseni.